grunțuros (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRUNȚURÓS, -OÁSĂ, grunțuroși, -oase, adj. V. grunzuros.grunțuros (Dicționaru limbii românești, 1939)grunțurós și
zgrunțurós, -oásă adj. (d.
grunț, zgrunț).
Mold. ș. a. Plin de zgrunțurĭ, zdrobunțos:
cafea zgrunțuroasă (răŭ măcinată),
sare zgrunțuroasă (pisată mare),
drum zgrunțuros (aspru, nu neted). – Și
gronțoros, zgronțoros și
gronțuros, glonțuros, zgronțuros; și
grunzuros, grunzăros; și (vest)
grunjos, grunzos, grunjuros. În Serbia
grănțuros. În nord și
zgremțuros. V.
gloduros, hopuros și
gropilat.