grundui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRUNDUÍ, grunduiesc, vb. IV.
Tranz. A aplica un strat de grund pe suprafața unui obiect. –
Grund +
suf. -ui.grundui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)grunduí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. grunduiésc, imperf. 3
sg. grunduiá; conj. prez. 3
să grunduiáscă