grunduire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) GRUNDUÍRE,grunduiri, s. f. Acțiunea de a grundui și rezultatul ei. – V. grundui.
grunduire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) grunduíre s. f., g.-d. art. grunduírii; pl. grunduíri