groscior (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GROSCIÓR, -OÁRĂ, grosciori, -oare, adj.,
GROSCIÓR s. n. 1. Adj. Grosuț.
2. S. n. (
Pop.) Smântâna care se formează deasupra laptelui (de vacă) nefiert. [
Var.:
groșciór, -oáră adj.,
groșciór s. n.] –
Gros +
suf. -cior.groscior (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)grosciór1 (-cior) adj. m.,
pl. groscióri; f. groscioáră, pl. groscioáregroscior (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)grosciór2 (
pop.)
(-cior) s. n
groscĭor (Dicționaru limbii românești, 1939)groscĭór, -oáră adj.
Vest. Grosuț, cam gros.