gropniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRÓPNIȚĂ, gropnițe, s. f. 1. Încăpere situată între pronaosul și naosul unei biserici, în care de obicei se găsesc mormintele ctitorilor.
2. Cavou, criptă, mormânt sau cimitir situate lângă o biserică. – Din
bg. grobnica (influențat de
groapă).