gropan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GROPÁN, gropane, s. n. (
Reg.) Augmentativ al lui
groapă. –
Groapă +
suf. -an.gropan (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)gropán,
gropáne, s.n. (reg.) groapă cu apă (de udat zarzavaturile și legumele) făcută în grădini cu terenuri joase.
gropan (Dicționaru limbii românești, 1939)gropán n., pl.
e, și
gropană f., pl.
e, (d.
groapă). Groapă mare.
gropan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gropán (
reg.)
s. n.,
pl. gropáne