gropar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GROPÁR, gropari, s. m. 1. Persoană care se ocupă cu săparea de gropi pentru morminte.
2. (
Entom.) Necrofor. –
Groapă +
suf. -ar.gropar (Dicționaru limbii românești, 1939)gropár m. (d.
groapă; bg.
grobar). Săpător de gropĭ la cimitir. V.
cĭoclu.gropar (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)GROPÁR (‹
groapă)
s. m. 1. Persoană care sapă gropi pentru morminte.
2. Gen de insecte coleoptere, cu corpul lung de 1,2-3 cm și elitre scurte decât abdomenul, ce depun ouă le pe cadavre de animale, pe care adeseori le îngroapă pentru a le servi drept hrană larvelor după eclozare (
Necrophorus); necrofor.
gropar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gropár s. m.,
pl. gropárigropar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gropar m. cel ce sapă mortului groapa, cioclu.