groaznic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GROÁZNIC, -Ă, groaznici, -ce, adj. 1. Care insuflă groază (prin aspect, manifestări, consecințe); grozav, înfricoșător, înspăimântător, îngrozitor, abominabil.
2. Care este extrem de puternic, de violent, de intens.
Durere groaznică. ♦ (Adverbial) Tare, mult; foarte, extrem de... – Din
bg. grozen.groaznic (Dicționaru limbii românești, 1939)groáznic, -ă (
oa dift.) adj. (vsl.
groznvĭ supt [!] infl. luĭ
groază). Oribil, grozav. Teribil, grozav. Adv. Foarte:
groaznic de urît, de ridicul. – În est și
gróznic (ceĭa ce e maĭ corect).
groaznic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)groáznic adj. m.,
pl. groáznici; f. groáznică, pl. groáznicegroaznic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)groaznic a. și adv. foarte grozav. [Slav. GROZINŬ, teribil].