grobian - explicat in DEX

grobian (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GROBIÁN, -Ă, grobieni, -e, adj. (Despre oameni) Prost crescut; necioplit, grosolan, bădăran, mitocan. [Pr.: -bi-an] – Din germ., pol. grobian.

grobian (Marele dicționar de neologisme, 2000)
GROBIÁN, -Ă adj. prost crescut, mitocan, mojic, grosolan; grob. (< germ. grobian)

grobian (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
grobián (grobiéni), s. m. – Grosolan, bădăran. Germ. grobian, în parte prin intermediul pol. grobian, rus. grubianŭ (Cihac, II, 130; Sanzewitsch 204; DAR). – Der. grobienie, s. f. (grosolănie).

grobian (Dicționaru limbii românești, 1939)
grobián, -ă saŭ -că s. și adj., pl. ĭenĭ, ĭence (rus. grubiĭánŭ, -nka, pol. grubian și grobian, sîrb. grubiĭán, d. germ. grobian, om mojic, necĭoplit, rudă cu vsl. grombŭ, rom. grumb, necĭoplit). Trans. Mold. Mojican, necĭoplit, fără maniere. – Și grubian. V. grosolan.

grobian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
grobián (-bi-an) adj. m., pl. grobiéni (-bi-eni); f. grobiánă, pl. grobiéne

grobian (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
grobian a. Mold. mojic: un bunic așa de grobian CR. [Nemț. GROBIAN].