groapă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GROÁPĂ, gropi, s. f. Gaură, cavitate (mai adâncă) în pământ. ◊
Expr. A da în gropi (de prost ce e), se spune despre un om foarte prost. ♦ Mormânt;
p. ext. moarte. ◊
Expr. A săpa (cuiva) groapa = a unelti (împotriva cuiva).
A fi cu un picior în groapă = a fi aproape de moarte. –
Cf. alb. gropë.