greghetin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GREGHETÍN, greghetini, s. m. Plantă erbacee perenă cu frunze palmate și lobate, cu flori mari, albastre, liliachii sau albe
(Geranium pratense). –
Et. nec.greghetin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)greghetín s. m.,
pl. greghetínigreghetin (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)greghetin m. plantă cu flori mari albastre, crește prin fânețele umede și umbroase cu deosebire la munte
(Geranium pratense). [Origină necunoscută].