greier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRÉIER, greieri, s. m. Gen de insecte cu corpul scurt și gros, cu antene lungi și cu ochi mari, cu picioarele posterioare adaptate la sărit, care produc un sunet ascuțit și pătrunzător prin frecarea elitrelor
(Gryllus); insectă care face parte din acest gen. [
Pr.:
gre-ier. –
Var.:
gréiere, (
reg.)
gríer s. m.] –
Lat. *grylliolus (<
gryllus).
greier (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)gréier (gréieri), – Insectă cu picioare lungi care produc un sunet ascuțit (Gryllus campestris, Gryllus domesticus). –
Var. gre(i)er(e), grier(e), greor(e), grior(e), greur(e), grel. Lat. gryllus (Pușcariu 744, Candrea-Dens., 755; REW 3900; DAR),
cf. it.,
sp. grillo, prov. grelh, grilh, port. grilho. Totuși
der. este dificilă din punct de vedere fonetic și a fost exploatată în multe feluri. După Candrea-Dens., trebuie pornit de la
lat. *
grylliolus. Crețu 327 pleacă de la o formă
lat. puțin probabilă, *
grycellus; Pascu,
Beiträge, 10 presupune o evoluție *
grellus ›
grel, cu
suf. -
ur, trecut la
greiur, al cărui rezultat nu este posibil, în vreme ce Scriban propune trecerea de la *
grillus la › *
greru ›
greur. În sfîrșit, Graur,
BL, III, 50 presupune o evoluție a lui *
grer la
greer, prin intermediul unei „despicări” a doi
r, cf. creer, proor, prooroc; acest ultim rezultat pare posibil, fără a fi o explicație suficientă deoarece chiar forma de bază, *
grer, este anormală.
Cf. și Battisti, III, 1872.
greier (Dicționar de argou al limbii române, 2007)greier, greieri s. m. 1. (
peior.) cântăreț (
mai ales într-un local).
2. (
tox.) chiștoc de țigară cu canabis.
greĭer (Dicționaru limbii românești, 1939)gréĭer și
gréĭere și (Mold.)
gríer și
gréur(e) m. (lat.
gryllus, d. vgr.
grýllos, purcel, derivat d. la
grý, un sunet imit., ca și fr.
cri-cri = grillon, greĭer; it. sp. pg.
grillo, pv.
grelh, grilh. Din
gryllus s´a făcut
*grĭlus, apoĭ
*greru și [infl. de
treĭer, șuĭer]
greur și
greĭer. Cp. cu
creĭer și cu alb.
greră, vespe [!]). Un insect [!] ortopter care sare ca lăcusta și trăĭește în pămînt și în zidurĭ. Masculiĭ au un aparat cu care țîrîĭe și-s pomenițĭ de poețĭ.
Fig. Iron. A avea greĭerĭ în cap, a avea gărgăunĭ, a avea stiglețĭ, a fi cam nebun.
greier (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)GRÉIER (
lat. grylliolus ‹
gryllus)
s. m. Gen de insecte ortoptere, cu corpul scurt și gros, antene lungi și subțiri; picioarele posterioare, adaptate la sărit, sunt organe stridulante (
Gryllus). ◊
G. de câmp (
G. campestris) cântă mai ales la orele serii.
G. de casă (
Acheta domestica) trăiește în crăpăturile pereților, dușumelelor etc.
greier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gréier s. m.,
pl. gréierigreier (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)greier m. mică insectă ce scoate un sunet ascuțit și pătrunzător. [Banat
grel lat. GRYLLUS].