gregorian (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GREGORIÁN, gregoriene, adj.n. (În sintagmele)
Calendar gregorian = calendar întocmit la sfârșitul
sec. XVI din ordinul papei Grigore al XIII-lea și adoptat în prezent de toate țările Europei.
Cânt gregorian = cânt liturgic folosit în Biserica romano-catolică. [
Pr.:
-ri-an] – Din
fr. grégorien.gregorian (Dicționar de neologisme, 1986)GREGORIÁN adj.n. Cânt gregorian = cânt liturgic al bisericii romano-catolice, reglementat în sec. VII de papa Grigore I;
calendar gregorian = calendar întocmit în 1582 din ordinul papei Grigore al XIII-lea. [Pron.
-ri-an. / < fr.
grégorien].
gregorian (Marele dicționar de neologisme, 2000)GREGORIÁN adj. 1. (despre modificări liturgice) introdus de papa Grigore I, în sec. VII. ♦ cânt ~ = cânt liturgic al bisericii romano-catolice, codificat de către papa Grigore I; rit ~ = schimbări introduse în liturghie de papa Grigore I. 2. calendar ~ = calendar întocmit în 1582 din ordinul papei Grigore al XIII-lea. (< fr.
grégorien)
gregorian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gregorián (-ri-an) adj. m.; f.
gregoriánă, pl.
gregoriéne (-ri-e)gregorian (Dicționaru limbii românești, 1939)*gregorián, -ă adj. (lat.
gregorianus, d.
Gregorius, Grigore). Se zice despre cîntarea bisericească catolică ordonată de papa Grigore I și despre calendaru reformat de Grigore III, care e al catolicilor și protestanților, spre deosebire cel ĭulian, care e al ortodocșilor (Româniĭ aŭ admis stilu calendaruluĭ gregorian în 1919). Se zice și despre un institut de orfanĭ fundat [!] la Ĭași de Grigore Ghica la 1856. – Și
grigorian (după
Grigore).
gregorian (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gregorian a.
1. se zice de cântarea bisericească ordonată de papa Gregorie I și de calendarul reformat de Gregorie XIII;
2. Institut gregorian, numele orfelinatului fundat la Iași de Gr. Ghica (1856).