gregar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GREGÁR, -Ă, gregari, -e, adj. (Despre animale) Care trăiește în grupuri compacte, în turme, cete, cârduri. ◊
Instinct gregar = instinct care determină unele animale să trăiască, să migreze etc. în turme, cete, cârduri. (
Fig.)
Spirit (sau
instinct)
gregar = spirit sau instinct care îndeamnă pe unii oameni să se supună orbește, să-și piardă cu totul individualitatea în mijlocul mulțimii din care fac parte. – Din
fr. grégaire, lat. gregarius.gregar (Dicționar de neologisme, 1986)GREGÁR, -Ă adj. (
Rar; despre animale și plante) Care trăiește în cete, în grupuri. ◊ (
Fig.)
Spirit gregar = spirit de turmă, atitudine de supunere oarbă. //
s.m. 1. Membru al unei facțiuni politice sau al altei organizații, lipsit de orice inițiativă autonomă.
2. (
Ciclism) Cel care se sacrifică în folosul rutierului-vedetă în cursele profesioniste pe șosea. [Var.
gregario s.m. / cf. fr.
grégaire, it.
gregario, lat.
gregarius <
grex – turmă].
gregar (Marele dicționar de neologisme, 2000)GREGÁR, -Ă I.
adj. (despre animale) care trăiește în cete, în grupuri compacte. ♦ (fig.) spirit ~ = spirit de turmă, atitudine de supunere oarbă. II. s. m. 1. membru al unei fracțiuni politice, al unei organizații, lipsit de orice inițiativă autonomă. 2. (ciclism) cel care se sacrifică în folosul rutierului-vedetă în cursele profesioniste pe șosea. (< fr.
grégaire, lat.
gregarius)
gregar (Dicționaru limbii românești, 1939)*gregár, -ă adj. (lat.
gregarius, d.
grex, gregis, turmă, ceată. V.
agreg). Supus ca un soldat, deprins să asculte de șefĭ:
spirit gregar. V.
rebel și
trupete.gregar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gregár adj. m.,
pl. gregári; f. gregáră, pl. gregáre