grânar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRÂNÁR, (
1, 2)
grânare, s. n., (
3)
grânari, s. m. 1. S. n. Magazie de cereale; hambar, jitniță.
2. S. n. Fig. Ținut sau țară care produce grâne din abundență și care aprovizionează cu ele și alte țări sau alte regiuni.
3. S. m. (
Înv.) Negustor de cereale. –
Grâne (
pl. lui
grâu) +
suf. -ar.