gramofon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRAMOFÓN, gramofoane, s. n. Aparat pentru
reproducerea sunetelor înregistrate pe o placă, prevăzut cu o doză
2 de redare cu ac și cu o pâlnie de rezonanță. – Din
fr. gramophone, germ. Grammophon.gramofon (Dicționar de neologisme, 1986)GRAMOFÓN s.n. Fonograf care reproduce sunetele înregistrate pe discuri. [< germ.
Grammophon, fr.
gramophone, cf. gr.
gramma – scriere,
phone – sunet].
gramofon (Marele dicționar de neologisme, 2000)GRAMOFÓN s. n. aparat pentru reproducerea sunetelor pe discuri, cu o diagramă, un ac și o pâlnie acustică. (< fr.
gramophone)
gramofon (Dicționaru limbii românești, 1939)*gramofón n., pl.
oane (d. vgr.
grámma, literă, și
phoné, voce). Fonograf cu discurĭ.
gramofon (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)GRAMOFÓN (‹
fr. {i}; {s}
gr. gramma „scriere” +
phone „sunet”)
s. n. Aparat pentru reproducerea sunetelor de pe discuri; este prevăzut cu o diafragmă cu ac și cu o pâlnie acustică. A fost inventat (1887) de E. Berliner.
gramofon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gramofón s. n.,
pl. gramofoánegramofon (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gramofon n. soiu de fonograf ce reproduce sunetele prin mijlocul discurilor.