gogâlț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GOGÂLȚ interj. Cuvânt care imită zgomotul făcut de cineva care înghite repede, cu lăcomie un aliment sau un lichid. – Onomatopee.
gogâlț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gogấlț interj.gogâlț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gogâlț ! int. exprimă sgomotul înghițirii lacome:
gogâlț ! îi mergeau sarmalele întregi pe gât CR.