gofrat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GOFRÁT1, gofraturi, s. n. Faptul de
a gofra. –
V. gofra.gofrat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GOFRÁT2, -Ă, gofrați, -te, adj. (Despre o țesătură, o tablă, o hârtie) Pe care s-au imprimat cute paralele (și ondulate) ori desene în relief. –
V. gofra.gofrat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gofrát (go-frat) s. n.,
pl. gofráturi