gog - explicat in DEX

gog (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GOG, gogi, s. m. (Reg.) Băiat sau tânăr prost, tont. – Cf. Gogu (n. pr.).

gog (Dicționaru limbii românești, 1939)
gog, goágă adj. (rudă cu gogleț, gogoman, gigît). Rar. Gogoman, prost.

gog (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
gog (reg.) s. m., pl. gogi

gog (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
gog a. gogoman: alții zic că-s numai un gog AL. [Onomatopee (cf. găgăuță)].