godină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GÓDINĂ, godine, s. f. Specie de pepene galben cu coaja lucioasă. –
Et. nec.godină (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)godínă (godíne), s. f. –
1. (
Munt.) Dovleac. –
2. (
Trans.) Ciumăfaie, Datura stramonium. Origine incertă. După Cihac, II, 501, din
mag. görög dinnye „pepene turcesc”, a cărui
der. pare dificilă.
godină (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)godínă, -e, s.f. – Loc cu mulți purcei, cf. (top.) Godineasa, una din vetrele vechi ale satului Gârdani (zona Codru). – Din godin „purcel în lapte„.
godină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gódină (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. gódinei; pl. gódinegodină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)godină f. soiu de dovleac:
miros de godină galbenă. [Origină necunoscută].