godie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GODÍE, godii, s. f. (
Mar.) Ramă
2 lungă care servește la godiere. – Din
fr. godille.godie (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)godíe,
godíi, s.f. (reg.) mireasă în ziua întâi.
godie (Dicționar de neologisme, 1986)GÓDIE s.f. Ramă lungă care servește la godiere. [Pron.
-di-e, gen.
-iei. / < fr.
godille].
godie (Marele dicționar de neologisme, 2000)GODÍE s. f. ramă lungă care servește la godiere. (< fr.
godille)
godie (Dicționaru limbii românești, 1939)gódie f. (poate din răd.
god- ca în
logodesc).
Trans. Mireasă în ziŭa întîĭa.
Sînge de godie. V.
sînge.godie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gódie1 (mireasă) (
reg.)
(-di-e) s. f.,
art. gódia (-di-a), g.-d. art. gódiei; pl. gódii, art. gódiile (-di-i-)godie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)godíe2 (vâslă)
s. f.,
art. godía, g.-d. art. godíei; pl. godíi, art. godíile (-di-i-)