gnosticism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GNOSTICÍSM s. n. Curent filozofic-religios care caută să îmbine teologia creștină cu filozofia elenistică greacă și cu unele religii orientale, susținând posibilitatea unei cunoașteri mistice. – Din
fr. gnosticisme.gnosticism (Marele dicționar de neologisme, 2000)gnosticísm s.n. Curent filozofico-religios, reprezentând un amestec de dogme creștine, filozofie idealistă greacă și concepții religioase orientale, care proclamă ideea unei cunoașteri mistice. (< fr.
gnosticisme)
gnosticism (Dicționar de neologisme, 1986)GNOSTICÍSM s.n. Curent filozofic-religios, reprezentând un amestec de dogme creștine, de filozofie idealistă greacă și de concepții religioase orientale, care proclamă ideea unei cunoașteri mistice. [< fr.
gnosticisme].
gnosticism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)GNOSTICÍSM (‹
fr.)
s. n. Curent filozofic-religios cu trăsături mistice, apărut în sânul creștinismului în
sec. 1-2 (Basilides, Valentin ș.a.), care a căutat să îmbine doctrina creștină cu filozofia elenistică târzie (neoplatonismul) și cu religiile orientale.
gnosticism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gnosticísm s. n.gnosticism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gnosticism n. erezia gnosticilor.