gnoseologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GNOSEOLOGÍE s. f. Teorie filozofică asupra capacității omului de a cunoaște realitatea și de a ajunge la adevăr; teoria cunoașterii. [
Pr.:
-se-o-] – Din
germ. Gnoseologie.gnoseologie (Dicționar de neologisme, 1986)GNOSEOLOGÍE s.f. Parte a filozofiei care cercetează posibilitatea cunoașterii lumii de către om, legile, izvoarele și formele acestei cunoașteri; teoria cunoașterii. [Pron.
-se-o-, gen.
-iei. / < germ.
Gnoseologie, fr.
gnoséologie, cf. gr.
gnosis – cunoaștere,
logos – știință].
gnoseologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)GNOSEOLÓGIE s. f. teoria fiziologică a cunoașterii, a legilor, izvoarelor și formelor acesteia. (< fr.
gnoséologie)
gnoseologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gnoseologíe (-se-o-) s. f.,
art. gnoseología, g.-d. gnoseologíi, art. gnoseologíei