gnais (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GNÁIS, gnaisuri, s. n. Rocă metamorfică compusă din cuarț, feldspat și mică. – Din
germ. Gneiss, fr. gneiss.gnais (Dicționar de neologisme, 1986)GNAIS s.n. (
Geol.) Rocă metamorfică cu structură șistoasă, formată din feldspat, cuarț și mică. [Pron.
gnais. / < germ.
Gneis, cf. fr.
gneiss].
gnais (Marele dicționar de neologisme, 2000)GNAIS s. n. rocă metamorfică cu textură șistoasă, din cristale de cuarț, feldspat și mică. (< germ.
Gneis, fr.
gneiss)
gnais (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)GNÁIS (‹
germ.,
fr.)
s. n. Rocă metamorfică alcătuită din cuarț, feldspat și mică, uneori amfiboli, șistoasă sau granulară provenită din transformarea rocilor granitice sau argiloase. Se deosebesc: ortognaisuri (de origine magmatică) și paragnaisuri (de origine sedimentară). Se utilizează pentru macadam, trotuare etc.
gnais (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gnais s. n.,
pl. gnáisuri (gnai-)