glosator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GLOSATÓR, -OÁRE, glosatori, -oare, s. m. și
f. Persoană care glosează un text. – Din
fr. glossateur.glosator (Dicționar de neologisme, 1986)GLOSATÓR, -OÁRE s.m. și f. Autor de glose (
1); (
p. ext.) Comentator. [Cf. fr.
glossateur].
glosator (Marele dicționar de neologisme, 2000)GLOSATÓR, -OÁRE s. m. f. autor de glose (1); (p. ext.) comentator. (< fr.
glossateur)
glosator (Dicționaru limbii românești, 1939)*glosatór m. (lat.
glossator). Autor de glose, de explicațiunĭ de text.
glosator (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)GLOSATÓR (‹
fr.)
s. m. (La
pl.) Juriști italieni care au prelucrat și comentat dreptul roman în
sec. 11-12, făcând glose pe marginea textelor de lege. Școala glosatorilor a apărut la Bologna, fiind întemeiată de profesorul Irnerio (
Irnerius).
glosator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)glosatór s. m.,
pl. glosatóriglosator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)glosator m. autorul unui glosar.