glosematică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GLOSEMÁTICĂ s. f. Ramură a
lingvisticii structuraliste care aplică teoria pozitivismului logic, considerând limba ca un sistem de relații interne, ca obiect în sine. – Din
fr. glossématique. Cf. engl. glossematics, germ. Glossematik.