glosem (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GLOSÉM, gloseme, s. n. (
Lingv.) Nume dat în teoria glosematică unității minimale a limbii. – Din
fr. glossème.glosem (Dicționar de neologisme, 1986)GLOSÉM s.n. (
Lingv.) Cea mai mică unitate lingvistică care, în terminologia glosematică, este capabilă a servi ca suport unei semnificații. [< fr.
glossème].
glosem (Marele dicționar de neologisme, 2000)GLOSÉM s. n. cea mai mică unitate lingvistică capabilă a servi ca suport unei semnificații. (< fr.
glossème)