glosar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GLOSÁR, glosare, s. n. Listă sau colecție de cuvinte regionale, învechite sau puțin cunoscute, însoțite de explicația lor, concepută ca operă anexă ori independentă. ♦ (
Înv.) Dicționar, vocabular. – Din
lat. glossarium, fr. glossaire.glosar (Dicționar de neologisme, 1986)GLOSÁR s.n. Listă de cuvinte regionale ori învechite, însoțite de explicații. [< fr.
glossaire, cf. lat.
glossarium].
glosar (Marele dicționar de neologisme, 2000)GLOSÁR s. n. listă de cuvinte mai puțin cunoscute, întâlnite într-un text sau culese dintr-o regiune, însoțite de explicații. (< lat.
glossarium, fr.
glossaire)
glosar (Dicționaru limbii românești, 1939)*glosár n., pl.
e (vgr.
glossárion, lat.
glossarium). Carte care conține glose (cuv. rare) adunate. Vocabular, dicționar:
Du Cange a lăsat un prețios glosar al limbiĭ latine mediĭ și infime.glosar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)glosár s. n.,
pl. glosáreglosar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)glosar n. vocabular de vorbe vechi sau rare.