glajă - explicat in DEX

glajă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
GLÁJĂ, glăji, s. f. (Reg.) Sticlă. – Germ. Glas.

glajă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
glajă, glăji s. f. (intl.) sticlă de vin

glajă (Dicționaru limbii românești, 1939)
glájă f., pl. glăjĭ (germ. glas, după pron. săsească). Trans. Sticlă. Garafă.

glajă (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
glájă¹, -e, s.f. – Sticlă, recipient (Memoria 2001). Sticlă de lampă. – Din germ. Glas „sticlă” (DER).

glajă (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
glájă², -e, s.f. – Cureaua cu care se leagă cele două părți mobile ale îmblăciului. „Glaje dé-mblăciu” (Mara). – Din oglajă (< sl. oglavu „cap, căpătâi„).

glajă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
glájă (reg.) s. f., art. glája, g.-d. art. glắjii; pl. glăji

glajă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
glajă f. Tr. sticlă. [Nemț. GLAS, după rostirea săsească].