glagolitic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GLAGOLÍTIC, -Ă, glagolitici, -ce, adj. (În sintagmele)
Alfabet glagolitic sau
scriere glagolitică = alfabet întocmit după modelul literelor mici grecești și folosit în unele scrieri slave bisericești.
Literă glagolitică = literă care aparține alfabetului glagolitic. – Din
fr. glagolitique.glagolitic (Marele dicționar de neologisme, 2000)GLAGOLÍTIC, -Ă adj. alfabet ~ (sau scriere ~ă) = alfabet după modelul literelor mici grecești, folosit în scrieri slave bisericești. (< fr.
glagolitique)
glagolitic (Dicționaru limbii românești, 1939)*glagolític, -ă adj. (d.
glagol).
Alfabetu glagolitic, un alfabet derivat din literele micĭ greceștĭ (probabil de Ciril) și întrebuințat la început (sec. IX) în biserica slavă a Bulgarilor și Croaților. Bulgariĭ l-aŭ înlocuit cu cel cirilic încă din sec. XII, ĭar azĭ nu-l maĭ întrebuințează de cît [!] cîte-va comunitățĭ catolice din Croația. Adv. Cu litere glagolitice:
a scrie glagolitic.glagolitic (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)GLAGOLÍTIC, -Ă (‹
fr.,
germ.)
adj. Alfabet (sau
scriere)
g. = unul dintre cele două alfabete slave, întocmit după modelul literelor mici grecești și folosit în unele scrieri bisericești. Se presupune că a fost inventat, în
sec. 9, de Chiril și Metodiu. În
sec. 10-11 s-a răspândit în Bulgaria, Moravia și Croația (unde s-a folosit până la sfârșitul
sec. 18).
glagolitic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)glagolític adj. m.,
pl. glagolítici; f. glagolítică, pl. glagolíticeglagolitic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)glagolitic a. se zice de vechiul alfabet slav.