glagole (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GLAGÓLE s. f. invar. V. glagore.glagole (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))glagóle (literă chirilică) s. n.
glagole (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)glagole f. pricepere, minte, (Mold.
glagore):
am eu glagole în cap PANN;
nu-i glagore în cap CR. [Slav. GLAGOLŬ, cuvânt, rațiune].