glaf - explicat in DEX

glaf (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GLAF, glafuri, s. n. 1. Săpătură făcută cu dalta în lungul sau împrejurul unei coloane. 2. Element de construcție din lemn, din marmură sau din beton, folosit la căptușirea părții inferioare a golului unei ferestre. 3. Muchia finisată a deschiderii făcute într-un perete. – Din bg. glah.

glaf (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
glaf (gláfuri), s. n. – Canelură, șanț. Bg. glav (Tiktin; DAR). – Der. glăfui, vb. (a scobi).

glaf (Dicționaru limbii românești, 1939)
glaf n., pl. urĭ (ngr. gláfy, vgr. gláphy, peșteră, d. glápho = glýpho, scobesc; bg. glab, dungă scobită pe o coloană). Munt. Șănțuleț ornamental pe o coloană. Policĭoară în prejuru [!] unuĭ stîlp. Prichicĭu ferestreĭ, partea pe care poțĭ pune ceva (de ex. o glastră). V. corlată, raft).

glaf (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
glaf s. n., pl. gláfuri

glaf (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
glaf n. Arhit. canelură: stâlpi scobiți cu glafuri și cu flori OD. [Cf. bulg. GLAB].