giratar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GIRATÁR, giratari, s. m. Persoană în favoarea căreia este
girată1 o cambie. – Din
it. giratario.giratar (Dicționar de neologisme, 1986)GIRATÁR s.m. (
Jur.) Cel căruia, în temeiul unui gir, urmează să i se plătească suma prevăzută într-un titlu la ordin. [< it.
giratario].
giratar (Marele dicționar de neologisme, 2000)GIRATÁR s. m. cel căruia i s-a transmis o cambie, un cec de către girant. (< it.
giratario)
giratar (Dicționaru limbii românești, 1939)*giratár, -ă s. (it.
giratario).
Com. Acela care primește o poliță girată (purtătoru).
giratar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)giratár s. m.,
pl. giratári