girant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GIRÁNT1, giranți, s. m. Persoană care girează
1 (o cambie). – Din
it. girante, germ. Girant.girant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GIRÁNT2, -Ă, giranți, -te, s. m. și
f. V. gerant.girant (Dicționar de neologisme, 1986)GIRÁNT, -Ă s.m. și f. 1. Cel care girează o cambie.
2. V.
gerant. [Cf. it.
girante, germ.
Girant].
girant (Marele dicționar de neologisme, 2000)GIRÁNT s. m. cel care girează, care transmite un titlu de credit (cambie, cec etc.) unei alte persoane (giratar). (< it.
girante, germ.
Girant)
girant (Dicționaru limbii românești, 1939)*giránt m. (it.
girante). Acela care girează, garant. V.
gerant.girant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)giránt (garant)
s. m.,
pl. giránțigirant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)girant m.
1. cel ce garantează:
girant responsabil; 2. cel ce transmite girul.