girasol (Dicționaru limbii românești, 1939)*girasól n., pl.
urĭ (fr.
girasol, d. it.
girasole, d.
girare, a se învîrti și
sole, soare. V.
jur 1).
Min. Eliotrop, o peatră [!]. V.
turnesol.girasol (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)girasól (rar)
s. n.,
pl. girasóluri