gira (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GIRÁ1, girez, vb. I.
Tranz. A-și da girul, a garanta printr-un gir (o cambie). – Din
germ. girieren.gira (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GIRÁ2, girez, vb. I.
Tranz. V. gera.gira (Dicționar de neologisme, 1986)GIRÁ vb. I. I. tr. 1. A garanta printr-un gir o cambie.
2. V.
gera.
II. refl., intr. (
Despre vânt) A(-și) schimba treptat direcția de la dreapta spre stânga; a se roti. ♦ (
Despre nave) A se roti în jurul unei ancore sub acțiunea vântului sau a curentului de maree. [< it.
girare].
gira (Marele dicționar de neologisme, 2000)GIRÁ vb. I. tr. a garanta printr-un gir (1). ◊ a garanta pentru cinstea, acțiunile cuiva. II. refl., intr. (despre vânt) a(-și)schimba treptat direcția de la dreapta spre stânga; a se roti. ◊ (despre nave) a se roti în jurul unei ancore sau geamanduri sub acțiunea vântului ori a curentului de maree. ◊ a se îndepărta de la drumul stabilit. (< it.
girare)
gira (Dicționar de argou al limbii române, 2007)gira, girez v. t. (deț.) a interveni pe lângă comandantul unui penitenciar în favoarea unui deținut.
gira (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)girá (a ~) (a garanta)
vb.,
ind. prez. 3
gireázăgirà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)girà v. a da un gir, a garanta pentru cineva.