ghiob (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GHIOB, ghioburi, s. n. (
Reg.) Putină (de brânză). –
Cf. magh. döböny.ghiob (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ghiób (ghióburi), s. n. – Vas de lemn pentru păstrat brînză, putină.
Mag. döböny (DAR). În
Trans. După Hasdeu,
Col. lui Traian, 1876, 97, cuvînt dacic.
ghiob (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ghiob (
reg.)
s. n.,
pl. ghióburi