ghiocear (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GHIOCEÁR, ghioceari, s. m. (
Reg.) Vizitiu al unui ghioci. –
Ghioci +
suf. -ar.ghiocear (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ghioceár (
reg.)
(ghio-cear) s. m.,
pl. ghioceárighĭocear (Dicționaru limbii românești, 1939)ghĭoceár (
ea dift.) m., pl.
cearĭ (d.
ghiocĭ; turc.
göcer, ambulant).
Sud. Acela care cară cu ghĭocĭu.