ghioagă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GHIOÁGĂ, ghioage, s. f. 1. Armă veche de luptă, alcătuită dintr-un fel de ciomag (de lemn sau de fier) cu capătul bombat și ghintuit.
P. gener. Ciomag, bâtă, măciucă.
2. Capătul bombat, de obicei ghintuit, al unei ghioage (
1). –
Et. nec.