ghintuire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) GHINTUÍRE,ghintuiri, s. f. Acțiunea de a ghintui și rezultatul ei. – V. ghintui.
ghintuire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) ghintuíre s. f., g.-d. art. ghintuírii; pl. ghintuíri