germinativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GERMINATÍV, -Ă, germinativi, -e, adj. Care aparține germinației, privitor la germinație; care poate să germineze sau să facă să germineze. – Din
fr. germinatif.germinativ (Dicționar de neologisme, 1986)GERMINATÍV, -Ă adj. Referitor la germinație; care poate germina. [Cf. it.
germinativo, fr.
germinatif].
germinativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)GERMINATÍV, -Ă adj. referitor la germinație; care poate germina sau determina germinația; germinator. (< fr.
germinatif)
germinativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)germinatív adj. m.,
pl. germinatívi; f. germinatívă, pl. germinatíve