germinare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GERMINÁRE, germinări, s. f. Acțiunea de
a germina și rezultatul ei; încolțire. –
V. germina.germinare (Dicționar de neologisme, 1986)GERMINÁRE s.f. Acțiunea de a germina și rezultatul ei; germinație. [<
germina].
germinare (Marele dicționar de neologisme, 2000)GERMINÁRE s. f. 1. acțiunea de a germina. 2. operație de preparare, în germinator, a semințelor de cereale din care se fabrică berea, alcoolul etc. (< germina)
germinare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)germináre s. f.,
g.-d. art. germinắrii; pl. germinắrigerminare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)germinare f. încolțire.