germina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GERMINÁ, pers. 3
germinează, vb. I.
Intranz. (Despre germeni,
p. ext. despre plante) A începe să se dezvolte, să încolțească, să se înmulțească, să pornească un nou ciclu de vegetație (în condiții favorabile). ♦ (Despre o materie organică sau un organ) A trece de la viața latentă sau embrionară la viața activă. – Din
lat. germinare.