germinator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GERMINATÓR, -OÁRE, germinatori, -oare, adj.,
s. n. 1. Adj. Care poate germina sau care poate face să germineze.
2. S. n. Aparat, instalație etc. care determină procentul de germinație al diferitelor semințe; aparat, instalație etc. cu care se obține
germinarea artificială a unor semințe. – Din
fr. germinateur.germinator (Dicționar de neologisme, 1986)GERMINATÓR, -OÁRE adj. Care are puterea de a germina sau de a determina germinarea. //
s.n. 1. Instrument pentru determinarea procentului de germinație a semințelor. [Cf. it.
germinatore, fr.
germinateur].
germinator (Marele dicționar de neologisme, 2000)GERMINATÓR, -OÁRE I.
adj. (și fig.) germinativ. II. s.n. aparat, instalație servind în procesul artificial de germinație. (< fr.
germinateur)
germinator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)germinatór1 adj. m.,
pl. germinatóri; f. sg. și
pl. germinatoáregerminator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)germinatór2 s. n.,
pl. germinatoáre