genic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GÉNIC, -Ă, genici, -ce, adj. (
Biol.) Referitor la gene, al genelor. –
Genă +
suf. -ic.genic (Dicționar de neologisme, 1986)-GÉNIC Element secund de compunere savantă cu semnificația „care produce”, „care dă naștere”, „care este produs”, „care provine din”, „originar”. [< it.
-genico, fr.
-génique, cf. lat.
-genicus].
genic (Dicționar de neologisme, 1986)GÉNIC, -Ă adj. (
Biol.) Referitor la gene; al genelor. [Cf. it.
genico, fr.
génique < gr.
genikos – de naștere].
genic (Marele dicționar de neologisme, 2000)GÉNIC, -Ă adj. (biol.) referitor la gene; al genelor. (< fr.
génique)