genial - explicat in DEX

genial (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GENIÁL, -Ă, geniali, -e, adj. înzestrat cu geniu; de geniu, care dovedește genialitate. [Pr.: -ni-al] – Din fr. génial.

genial (Dicționar de neologisme, 1986)
GENIÁL, -Ă adj. Care are geniu; de geniu. [Pron. -ni-al. / < fr. génial, it. geniale].

genial (Marele dicționar de neologisme, 2000)
GENIÁL, -Ă adj. care are geniu; de geniu. (< fr. génial, it. geniale)

genial (Dicționaru limbii românești, 1939)
*geniál, -ă adj. (lat. genialis). Care depinde de natura persoaneĭ. Care are geniŭ (inteligență superioară): om genial. Care denotă geniu: ideĭe genială. Adv. În mod genial.

genial (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
geniál (-ni-al) adj. m., pl. geniáli; f. geniálă, pl. geniále

genial (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
genial a. înzestrat cu geniu: cap genial.