genialitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GENIALITÁTE s. f. Caracterul sau însușirea unui geniu ori a ceea ce este genial. [
Pr.:
-ni-a-] – Din
fr. génialité.genialitate (Dicționar de neologisme, 1986)GENIALITÁTE s.f. Însușirea a ceea ce este genial. [Pron.
-ni-a-. / cf. fr.
génialité].
genialitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)GENIALITÁTE s. f. însușirea a ceea ce este genial. (< fr.
génialité)
genialitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*genialitáte f. (lat.
geniálitas, -átis). Calitatea de a fi genial.
genialitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)genialitáte (-ni-a-) s. f.,
g.-d. art. genialitắțiigenialitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)genialitate f. caracter genial.