geană (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GEÁNĂ, gene, s. f. 1. Fiecare dintre firișoarele de păr de pe marginea unei pleoape. ◊
Expr. A(-i) da (cuiva)
ochii (sau
pleoapele)
în gene (sau
geană-n geană), se spune despre o persoană care este gata să ațipească, să adoarmă.
A privi printre gene = a privi cu ochii întredeschiși.
2. (
înv.) Pleoapă (a ochiului).
3. Fig. Dungă, fâșie îngustă de lumină; fâșie de deal, de nor etc. luminată. –
Lat. genna (=
gena „obraz, pleoapă”).