geanabet - explicat in DEX

geanabet (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
GEANABÉT, geanabeți, s. m. (Turcism) Om rău, afurisit. – Tc. cenabet „impur, mizerabil”.

geanabet (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
geanabét (geanabéți), s. m. – Tont, prost, netot. – Var. genabet. Tc. cenabet „om necurat” (Șeineanu, II, 187; Ronzevalle 70), cf. ngr. τζαναμπέτης, alb. șb. ğenabet, bg. dženabet.

geanabet (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
geanabet, geanabeți s. m. 1. polițist. 2. gardian.

geanabet (Dicționaru limbii românești, 1939)
geanabét m. (turc. ğenabet, om impur; sîrb. ğenabet). Munt. Fam. Ignorant, imbecil, gogoman.

geanabet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
geanabét (rar) (gea-) s. m., pl. geanabéți

geanabet (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
geanabet m. Munt. om rău, afurisit. [Turc. DJENABET].