gargară - explicat in DEX

gargară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GARGÁRĂ, gargare, s. f. 1. Clătire a gurii și a gâtului cu un lichid dezinfectant; gargariseală; (concr.) lichid dezinfectant folosit în acest scop. 2. Fig. (Peior.) Relatare nedeslușită sau fără șir, fără logică, lipsită de conținut. – Din ngr. gharghára.

gargară (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
gargáră (gargáre), s. f. – Clătire a gurii. – Mr. gargară. Ngr. γαργάρα (DAR; Gáldi 193). – Der. gargarisi, vb. (a face gargară), din ngr. γαργαρίζω; gargariza, vb. (a face gargară), din fr. gargariser; gargariseală, s. f. (gargarism). Cf. REW 2414.

gargară (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
gargară s. f. sg. 1. vorbărie fără rost, pălăvrăgeală 2. laudă de sine

gargară (Dicționaru limbii românești, 1939)
*gargáră f., pl. e (ngr. gargára, d. vgr. gárgara, n. pl., imit. ca și rom. gîlgîĭ). Medicament de clătit gura gîlgîindu-l.

gargară (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
gargáră s. f., g.-d. art. gargárei; pl. gargáre

gargară (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
gargară f. medicament lichid cu care se gargarisește.